Ferrari și Lamborghini, povestea unei rivalități eterne

Ferrari vs Lamborghini

Ferrari vs Lamborghini

„Poate că ești în stare să mergi cu un tractor, dar nu vei fi niciodată capabil să conduci un Ferrari așa cum trebuie.”

Aceste vorbe i le-ar fi zis Enzo Ferrari unui bărbat cu 18 ani mai tânăr. Acel bărbat se numea Ferruccio Lamborghini.

Ce l-a făcut însă pe Ferrari să spună acele cuvinte deloc măgulitoare? Acesta e miezul poveștii.

 

Enzo Ferrari în Alfa Romeo RL Targa 1924
Enzo Ferrari în Alfa Romeo RL Targa 1924

Orice persoană care trăiește în ceea ce numim lumea civilizată știe probabil ce este un automobil. Dexonline spune așa: vehicul cu patru (rar trei, șase) roți pneumatice, mișcat de un motor cu explozie internă, cu aburi, cu electricitate sau aer comprimat. Pe scurt, un vehicul pe roți.

Mașina sport, spun cunoscătorii, nu ar trebui să fie numită mașină. Cele mai multe – proiectate cu rafinament – nu sunt pentru transport. Sunt pentru plăcerea de a conduce și status.

În secolul XX, mașinile Ferrari și Lamborghini au devenit renumite. Aceste nume, recunoscute de aproape oricine, au fost și au rămas asociate cu luxul, bogăția, puterea, influența.

Enzo Ferrari și Ferruccio Lamborghini au fost doi oameni care au avut trei lucruri în comun: pasiunea pentru mașini, abilitatea de a dezvolta o afacere de succes și locul nașterii, regiunea Emilia-Romagna din Italia.

Enzo Ferrari s-a născut într-o zi de iarnă, în 18 februarie, în anul 1898, în Modena, un fermecător orășel din provincia italiană Emilia-Romagna.  După succesul afacerii Ferrari, a povestit cum a fost atras din copilărie de motoare, după ce tatăl lui l-a dus la o cursă automobilistică.

A fost înrolat în timpul Primului Război Mondial și eliberat în urma unei boli. În 1918, a încercat să se angajeze la Fiat însă cererea i-a fost respinsă. În cele din urmă, s-a angajat, la o micuță firmă din Turin, ca șofer unde trebuia să testeze noile automobile.

În 1919, și-a făcut debutul ca pilot de curse și a terminat pe locul patru. A devenit curând primul pilot al echipei Alfa Romeo, poziție pe care și-a menținut-o mai bine de un deceniu.

 

Enzo Ferrari
Enzo Ferrari

 

În anii în care a fost pilot de curse, Enzo Ferrari a îmbinat pasiunea lui pentru mașinile rapide cu o altă pasiune, probabil mai puțin cunoscută, cea pentru jurnalism. În 1924, a fost unul dintre fondatorii Corriere dello Sport, publicație ce apare și astăzi.

În 1931, a participat la ultima lui cursă ca pilot Alfa Romeo. La puțin timp, a plecat de la Alfa Romeo și, potrivit contractului avut, timp de patru ani nu a avut dreptul să folosească numele Ferrari asociat cu lumea automobilistică. A plecat cu hotărârea ca, într-o zi, să bată Alfa Romeo cu o mașină concepută de el.

La sfârșitul anului 1945, a început să lucreze la primul Ferrari, pe care o vedea o mașină cu un motor mult mai puternic decât al celorlalte automobile sport din vremea respectivă.

Enzo Ferrari a preluat simbolica imagine a calului negru ce stă pe două picioare de la unul dintre aviatorii militari de top ai Italiei, Francesco Baracca. Acesta a avut pe avionul lui de luptă imaginea unui cal negru ridicat pe picioarele din spate. Francesco a murit ca un erou, în 1918, în timpul unei misiuni. După cinci ani, în 1923, după ce au văzut o cursă la care a participat și Enzo Ferrari, ca pilot Alfa Romeo, părinții lui Francesco, contele Enrico și contesa Paolina Baracca, l-au întâlnit pe Enzo.

Scuderia Ferrari
Scuderia Ferrari

Enzo a scris: „L-am cunoscut pe contele Enrico Baracca, tatăl eroului. Apoi m-am întâlnit și cu mama lui, contesa Paolina. Într-o zi, ea mi-a spus: «Ferrari, pune pe mașinile tale calul cabrat al fiului meu. Îți va aduce noroc.» Încă păstrez fotografia lui Baracca, cu dedicația părinților săi în care mi-au dat acceptul să folosesc acea imagine. Calul a rămas negru, tot ce am schimbat a fost fundalul, am pus acel galben intens care este culoarea orașului Modena”.

 

Din 1947, acest simbol a fost pus pe toate mașinile Ferrari, cu excepția celor din seria dedicată lui Dino Ferrari.

După doi ani, a prezentat modelul 125 S, prima mașină produsă de Ferrari ce a devenit la scurt timp una dintre mașinile imbatabile în cursele auto.

Primul lui fiu, Alfredo (Dino), născut în 1932, a moștenit pasiunea pentru mașini a tatălui său și s-a implicat în proiectarea noului model cu motor V6. Dino a murit însă la 24 de ani – a fost diagnosticat cu o afecțiune a fibrelor musculare, cunoscută ca miopatia duchenne. În onoarea lui, toate modele din seria V6 au fost numite Dino.

Enzo Ferrari a rămas la conducerea companiei până aproape de sfârșitul vieții. Ultima mașină produsă în timpul lui a fost F40 în 1987. A murit la 90 de ani, în 14 august 1988.

Fabrica Ferrari se află în Modena unde, în 2012, a fost inaugurat și Muzeul Enzo Ferrari.

„Cea mai importantă victorie este cea care trebuie să vină.”

–Enzo Ferrari–

Născut în 28 aprilie 1916, în familia unor fermieri viticultori, Ferruccio Lamborghini nu a fost atras de afacerea familiei, fiind mult mai interesat de mecanică – cum spunea el mai târziu „mecanica era în sângele meu”. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost înrolat în Forțele Aeriene. După război, a luat mașini militare uzate, le-a modificat și le-a vândut ca mașini pentru agricultură – tractoare.

Ferruccio Lamborghini
Ferruccio Lamborghini

Negoțul cu tractoare i-a adus, pe lângă faimă, și avere. Ca orice bărbat cu bani, și-a cumpărat mai multe mașini din categoria lux, printre care și un Ferrari. Era cu adevărat pasionat de mașini, iar calitățile lui de bun mecanic l-au ajutat să vadă și imperfecțiunile fiecărei mașini pe care o conducea. Când a făcut o cursă cu un Ferrari, a observat că era „prea zgomotoasă și cam greoaie la drum, iar ambreiajul trebuia deseori reparat”.

La începutul anilor ’60, mașinile Ferrari erau în topul celor mai luxoase automobile sport. Când a avut ocazia, Lamborghini i-a spus lui Ferrari despre imperfecțiunile pe care le-a găsit la mașinile Ferrari. Ceea ce nu a fost deloc pe placul lui Ferrari, mai ales că, în ochii lui, Lamborghini era un om care nu știe nimic despre mașini de lux. Atunci i-a dat celebra replică: „Lamborghini, poate că ești în stare să mergi cu un tractor, dar nu vei fi niciodată capabil să conduci un Ferrari așa cum trebuie.”

„Ferrari nu a mai vorbit de atunci niciodată cu mine. A fost un om extraordinar, recunosc, dar era atât de ușor să-l superi”, a spus mai târziu Ferruccio Lamborghini.

Tot el a mărturisit: „Din acel moment m-am hotărât să fac o mașină perfectă”. Era anul 1962.

Din hobby, a făcut o pasiune și din pasiune – o afacere. Trufia lui Ferrari l-a ambiționat pe Lamborghini să lucreze la propria lui mașină de lux, așa cum și-a imaginat-o el. Cu toate că mulți i-au spus atunci că este imposibil să încerce să construiască o mașină sport menită să concureze direct un Ferrari. Este o prostie și ceva mult prea riscant, l-au avertizat toți.

Motor Lamborghini

În mai 1963, a fost fondată Automobili Ferruccio Lamborghini. După patru luni de muncă,  la Turin Motor Show din octombrie 1963, Lamborghini a prezentat modelul Lamborghini 350 GTV, conceput de Giorgio Prevedi sub supravegherea proiectantului auto Franco Scaglione. Ulterior, a fost modificat pentru a fi mai practic și s-a numit 350 GT.

Până la sfârșitul anului 1964, Lamborghini a vândut primele 13 mașini.

Lamborghini, născut în zodia Taurului, a fost fascinat de luptele de tauri. În 1962,  a vizitat în Sevilla ferma unui renumit crescător de tauri. A fost atât de impresionat de animale încât a decis să aibă ca logo pentru compania de automobile un taur.

A cumpărat un teren în Sant’Agata, o micuță localitate de lângă orașul Bologna, unde a construit o fabrică pentru producția mașinilor Lamborghini. Lângă fabrică, se află de atunci și clădirea de birouri, sediul central al Automobili Lamborghini.

La 58 de ani, Ferruccio Lamborghini s-a retras din lumea afacerilor și s-a stabilit pe domeniul lui de lângă lacul Trasimeno, ‘La Fiorita’, în regiunea Umbria. Aici s-a reîntors la viața simplă de la fermă, unde vâna și producea propriul vin.

„Nu sunt interesat să sfârșesc precum colegii mei, cu probleme de inimă”, a spus. În 20 februarie 1993, la 76 de ani, a murit în urma complicațiilor provocate de un infarct miocardic (atac de cord) pe care l-a suferit cu 50 de zile înainte.

„Lamborghini este rafinament, lux, perfecțiune.”

–Ferruccio Lamborghini–

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *